Tencuirea peretilor - varianta clasica

   Acest articol dezbate procesul tencuirii in varianta clasica: manual, folosind mortar pe baza de ciment-var-nisip. Pentru tencuiala mecanizata citeste AICI.

  Tencuirea este procedeul prin care zidaria este acoperita de un strat de material. Acest strat trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

- sa fie plan (sunt si exceptii, dar nu fac obiectul prezentului articol)

- sa aiba o grosime pe cat posibil uniforma

- sa fie suficient de dur pentru a rezista fortelor de impact accidentale

- sa aiba rezistenta in timp

  In trecut tencuiala avand ciment in compozitie nu era folosita, predominand tencuielile realizate din amestec var-nisip sau lut. Astazi, exceptand procedeul tencuielii mecanizate la care se foloseste mortar pe baza de ipsos, cele pe baza de ciment sunt majoritare.

  Rolul tencuielii este in primul rand estetic, cel putin pe interior, in afara casei avand in principal scopul de a proteja structura.

  Scule necesare pentru realizarea tecuielii:

- dreptar (de lemn sau metalic)

- nivela sau fir cu plumb

- mistrie

- cancioc

- fier de glet

- drisca

- betoniera

- roaba

- targa

  Materiale necesare:

- mortar (citeste articolul dedicat mortarului AICI )

   Pentru a realiza tencuiala in primul rand este nevoie sa realizam "ghidaje" care vor asigura planeitatea si grosimea tencuielii. Aceste "ghidaje" pot fi regasite pe santier sub diverse nume, cel mai des intalnit fiind "stalpi". Am mai auzit deasemenea folosindu-se si "feshe", "fasii", "stalpisori".

  Acestor ghidaje le voi spune in continuare stalpi. Ideal ei ar trebui sa fie perfect verticali, coplanari si avand ca distanta intre axul lor intre 1,70 si 2,30m.

  Rolul lor este evident. Intre ei se "arunca" mortarul folosind mistria si/sau canciocul pana cand grosimea mortarului este usor in afara stalpului. Apoi, cu un dreptar sprijinit pe cei doi stalpi alaturati, folosind o miscare stanga-dreapta si ascendenta se "taie" mortarul in exces ramanand in urma tencuiala bruta.

  Rolul stalpilor este evident, dar cum se realizeaza ei?

Pentru a face stalpii este nevoie ca in prealabil un perete sa se "ponteze". Sunt foarte multe modalitati de pontare, care toate pot fi corecte. Am sa o prezint pe cea pe care am impus-o muncitorilor mei sa o foloseasca si cea care mi se pare ca fiind cea mai exacta.

  Presupunem un perete al unei camere. In partea stanga a lui (sau dreapta, nu conteaza), cam la inaltimea de doi metri se bate un cui in rostul zidariei astfel incat floarea cuiului sa ramana in afara zidariei cu 1,5 cm. Apoi, in linie verticala cu acesta, cam la 30 cm de la pardoseala se bate un alt cui si, folosind dreptarul si nivela sau, de preferat, firul cu plumb, se bate si acesta pana cand capetele cuielor unite vor da o linie perfect verticala.

  Se face acest lucru si in celalalt capat al peretelui.

   Se intinde o sfoara intre cuiele de sus si se bat de-a lungul ei alte cuie asfel incat distanta dintre ele sa fie intre 1,7 - 2,2 metrei (cu 30 cm mai mica decat dreptarul cu care vom "trage" intre stalpi). Se repeta operatiunea si pentru cuiele de jos respectandu-se aliniamentul celor batute sus.

  Se repeta aceste operatii pentru toti peretii camerei.

  Peste fiecare cui se arunca o mistrie de mortar si dupa ce acesta incepe sa se intareasca, se "taie" la fata florii cuiului astfel incat sa rezulte o suprafata paralela cu peretele.

   Dupa ce aceste "copci" se intaresc, se fac stalpii de care am vorbit mai sus.

  Observatii: Aceasta metoda de pontare cu cuie nu este singura. In general se folosesc sipci de lemn sau bucati de rigips prinse cu ajutorul copcilor de mortar de perete in locul cuielor. Se folosesc acestea si cand nu este posibila baterea cuielor in perete (pereti de beton).

  Etapele tencuirii sunt urmatoarele:

- spritul (se mai numeste si strop sau amorsa) - peretele se stropeste cu mortar avand un continut mai ridicat de ciment si avand o consistenta fluida. Acesta are rolul de a crea un strat aderent la zidarie, peste care se va realiza tencuiala bruta. Aceasta etapa este prima, precedand si pontarea.

- tencuiala bruta - este tencuiala realizata intre stalpi si a carei suprafata finita este realizata doar din dreptar.

- tinci sau driscuiala - este un strat subtire de mortar, realizat cu nisip cernut prin sita fina (sau cumparat gata preparat la saci). Se intinde pe perete folosind fierul de glet si dupa intarirea partiala se finiseaza folosind drisca prin stropire si frecare cu miscari circulare.

   Aceasta ultima etapa, driscuiala, poate lipsi in urmatoarele cazuri:

- peretele se placheaza cu placi ceramice

- peretele este de exterior si se placheaza cu polistiren, siding, placi ceramice sau alte tipuri de placari

- finisajul se face cu un glet care se preteaza la aplicarea in straturi mai groase (gen rimano ten)

   Citeste mai multe despre mortarul folosit in tencuieli AICI.

   Peste un tinci bine executat se poate aplica direct vopseaua sau varul sau se poate gletui folosind diverse tipuri de glet.